Aquacov

Deocamdată seceta provoacă doar probleme minore în județul Covasna

Image Description

Din punct de vedere operațional, în prezent seceta nu prezintă nicio amenințare în ceea ce privește cea mai mare parte a rețelei operate de Gospodărie Comunală SA, cu toate acestea au existat mici complicaţii în Szalomér, Sâncrai și Ghidfalău, iar situația nu este ideală nici la Sita Buzăului și Barcani, a explicat Kozsokár Attila, directorul operatorului regional.

„Încep prin a clarifica de ce există o problemă în așezările sus-menționate: proiectarea rețelei nu a respectat standardele în vigoare la acea vreme, astfel încât acolo apar probleme în perioadele critice. Aici, principalul considerent este că irigarea nu este inclusă în necesarul de apă – la fel ca nicăieri în lume, deoarece folosirea apei potabile este interzisă prin lege în unele țări, și doar la nivel de recomandare în altele, dar pentru consumul casnic, adăparea animalelor și pentru uz non-industrial ar trebui să fie folosită doar dacă există un surplus de apă – iar în momentul de față nu este cazul. Acest lucru se aplică în mod categoric la irigaţii. În cazul cartierului Szalomér este vorba despre o rețea construită de civili, pe care am preluat-o pentru a putea interveni în caz că apar probleme, de exemplu dacă se strică pompa. Deoarece clienții nu au luat în considerare irigarea la momentul proiectării, este evident că rețeaua nu poate face față consumului crescut, presiunea scade atât de mult încât pompa nu pornește. Colegii noştri au rezolvat această problemă săptămâna trecută. Situația este similară la Sâncrai – deși din câte ştim localitatea Ilieni a primit fonduri pentru dezvoltarea sistemului de alimentare cu apă din programul Anghel Saligny, deci nu va fi nicio problemă acolo pe termen lung. În Ghidfalău şi în Zoltán am avut și anul trecut probleme cu alimentarea cu apă, din cauza irigațiilor nu era suficientă apă în rezervor – capacitatea sistemului nu a fost proiectată și pentru irigații”, a explicat Kozsokár Attila.

În majoritatea țărilor utilizarea apei potabile pentru irigații este interzisă prin lege, în agricultură fiind folosite alte soluții. Directorul Gospodărie Comunală SA preconizează că în viitor și România va fi nevoită să modifice legislația în acest sens.

„Îi rugăm pe locuitori să încerce să evite irigarea în aceste așezări sau să nu folosească apă curentă. Sperăm că această situație nu va dura mult, dar între timp, luați în considerare posibilitatea de a-i ajuta în continuare pe vecinii care au o presiune redusă sau inexistentă a apei. În cel mai sumbru scenariu, s-ar putea să fim nevoiți să închidem apa la anumite ore, așa cum se întâmplă în multe județe din țară, deși subliniez că sperăm că acest lucru nu se va întâmpla, dar sprijinul populaţiei este esenţial. Folosirea apei potabile pentru irigații este o risipă de apă și este mult mai bine să folosim apa de ploaie în acest scop, spun acest lucru în primul rând cu gândul la viitor, deoarece și UE face demersuri pentru o astfel de strategie, ceea ce înseamnă că ar putea veni în curând momentul în care și noi vom fi nevoiți să interzicem prin lege irigarea cu apă potabilă”, a mai spus directorul societății.

Cele mai bune exemple ale modului în care se manifestă problema irigațiilor sunt localităţile Ozun, Sântionlunca şi Zoltán. Pentru prima, problema presiunii este mai semnificativă, iar în cazul celor din urmă apa a fost tulbure în weekend, deoarece filtrele nu au putut funcționa eficient din cauza presiunii scăzute. Motivul este cantitatea de apă folosită pentru irigații: în cazul localităţilor Sfântu Gheorghe, Ozun, Chichiş şi Ilieni, consumul a crescut cu peste 6.000 m3 în luna iunie față de ianuarie, dar și cantitatea de apă consumată în localităţile Ozun și Gidfalău a crescut cu peste 50%.

Legea Apelor (LG. 107/ 1996 actualizată) prevede că apa potabilă este destinată strict pentru alimentarea populației, a animalelor și pentru asigurarea igienei și sănătății populației. Apa potabilă distribuită organizat poate fi utilizată şi în alte scopuri, însă numai dacă s-a asigurat satisfacerea integrală a cerinţelor populaţiei, animalelor şi a activităţilor care necesită apă de această calitate.